We have huge expectations and we are claiming all the time something: Oh Lord, gimmi this, allow me that! Sometime we even forget to put over there a please, I mean at the beginning… and a simple thanks at the end. Not to mention the dear thing. We just demand: God, do this and that for us! Just do it, will ya?! Be a good guy and everything will be OK, we will be friends forever.

By the way, did you know that someone who has Hungarian friends, doesn`t need enemies at all? Funny thing that Hungarians hate each other so much that they almost don`t have enough energy to hate themselves. I mean in proper way. So: sírás lesz a vége… what else?

This day he took the bus 21 in order to reach a gorgeous place of the earth where stoned hearts are lying on the red-hot ground. G knows that he is late, because soon total darkness will fall, however he still hopes that will be able to see from the highest and windswept point of the blood hue mountain those cute hearts with the lovers` messages, placed down in the chasm.

This part of the day, between 20 and 21pm is perfect for a photo session: there is not too much sunshine and it is not dark yet. After the quick rain in the afternoon, the lazy and heavy dust disappeared so the air is clean now as a perfect tear.

G chose bus 21 on purpose. Usually he jumps on the first unknown destination public service vehicle, in all parts of the unknown town, loses himself in order to find the so called Ultimate Unknown. He doesn`t even known what is he looking for. Just looking. Not for something in particular. Just like that, simply as that.

Now this 21 is different, he did choose it because he needs some rock hearts. Our mused G counts the passengers of the 21. This is just an amusement for him: playing the human puzzle, guessing out their background. With him, who is just a stranger around, with him in total there are 20 persons on the bus. Plus the tattooed fat driver: 21. Five travelers out of twenty are young mothers with at least one or two shrilly offspring. Our bus is full with flower power, sweat and pee. Plus a lot of prams. All over just smeary kids in raunchy, very dirty clothes. Their mommies are untidy, wearing that kind of heavy make up which would be useful as war-paint. Firm hands, black nails… these women are some kind of weird rustling bone collections, with deep wrinkles on their tired faces. Wearing their very-very dry, almost unreal old skin, like some ugly duds. Their empty eyes won`t tell you stories, their wizened lips are deaf, their hearts are stoned. Grey rocks, some kind of mute souls in this cavalcade of colors and sounds. Just a very noisy 21 with a lot of shock-headed, crabby, desperate heroines. Characters beyond hope. Burning August, slow motion hot century, no vertical dreams, just a stupid, stupid and blind horizon. This 21st is nothing more than a vague feeling of sadness. Sadness of the undefined, never ending, inside wars. 21st of the infinite seasons in the abyss.

All the skinny mothers of this chosen bus 21 are much more under 21.

———————————————————-
Remastered version by Viki & Double

“Én játszom ugyan, de ti vegyetek komolyan.”

“There are two type of opinions. One is mine, the another one is wrong.”
“So the future will start with a huge yes. Or maybe no…”
“But when people run around and around in circles we say they are crazy. When planets do it we say they are orbiting.”
“Time flies when you don’t know what you’re doing.”
After twelve years of therapy my psychiatrist said something that brought tears to my eyes. He said, “No hablo ingles.”
“Facebook is holding my other account hostage. Donate your status.”
“Sometimes I just want to copy someone else’s status, word by word, and see if they notice.”
“Everyone is a genius. But if you judge a fish on its ability to climb a tree, it will live its whole life believing that its stupid.”
“If the facts don’t fit the theory, change the facts.”
“Mindig is néptáncos akartam lenni, de rá kellett jönnöm, ahogy én táncolok olyan nép nincs.”
“There is nothing you can say, but you can learn how to play the game.”
“If they give you ruled paper, write the other way.”
“Ha úszni nem tudsz, tanulj meg vízen járni.”
Apocalypsis, Biblia Sacra Vulgata: “Tu es Petrus et super hanc petram aedificabo ecclesiam meam…”
“Islam din wa dawla.”
“Anyway, when the power of love overcomes the love of power, the world will know peace.”
“They are only at peace when they are at war.”
“I don’t have a solution but I admire the problem.”
“So I poured sugar on the laptop’s keyboard and now my room smells like caramel.”
“Tell me the truth… did you cry?”
“I have a large collection of sea shells, I keep them stored on beaches around the world.”
“Ha semmit se szedsz, akkor kezdd el, ha pedig igen, akkor most azonnal állj le vele.”
“The fastest way to succeed is to double your failure rate.”
“És aki rálátást igényel az akváriumra, ne szülessen halnak!”
“I am Jack’s anger. I am Jack’s wasted life. I am Jack’s inflamed sense of rejection. I am Jack’s complete lack of surprise.”
“Mellém ült ez az ember. Vitatkozni kezdett velem. Mondtam, hogy igaza van. Nem hitte el.”
“To be human is to care for things that don`t care for you.”
“Marriage is a relationship in which one person is always right, and the other is the wife.”
“Lehet-e férfi és nő között barátság, és ha igen, miért nem?”
Petra likes Fight Club. “Hey honey, I am home.”
“The male is a domestic animal which, if treated with firmness and kindness, can be trained to do most things.”
“When choosing between two evils, I always like to try the one I`ve never tried before.”
“Annyi pasival feküdt le életében, ahánnyal járt, és kirázza a hideg az egyéjszakás kaland gondolatától.”
“If confusion is the first step to knowledge, I must be a genius.”
“Toţi trăim sub acelaşi cer, dar nu toţi avem acelaşi orizont.”
“It takes some silence to make sound. And you know that silence is silver, but music is gold.”
“Tehát akkor elbújtam, hogy megkeress.”
“Női zúzában találtak már férfi szívet, a férfinak viszont nincs zúzája.”
“Ce qui est important, ça ne se voit pas.”
Nagyapa tanácsa: “Arra ügyelj, fiam, hogy a három P meglegyen. Pénz, Pina, Protekció.”
“And the light at the end of the tunnel might be the train.”
“Datorită crizei, începând de azi se va intrerupe furnizarea curentului electric către luminiţa de la capătul tunelului.”
“Winning isn`t everything… it`s the only thing.”
“Descoperirea Americii s-a produs Într-un moment de neatenţie a pazei de coaste.”
“A magyar búskomor mazochista nép, aki a fagyinál is jobban szereti saját sebeit nyalogatni.”
“I am free of all prejudices. I hate everyone equally.”
“Mivel nincs fehér lovad, ezért őslakói büszkeségem tiltakozik az ellen, hogy elhonfoglald szekrényemet.”
“Tact is the art of making guests feel at home when that’s really where you wish they were.”
“A forradalmakat utopisták álmodják meg, fanatikusok hajtják végre, és gazemberek használják ki.”
“I’ll try anything once, twice if I like it, three times to make sure.”
“Impossible is not a state it`s an opinion.”
“Alattam a föld, felettem az ég, bennem a létra.”
“I feel like I`m diagonally parked in a parallel universe.”
“Lazy Sunday, preparing myself to Italy and Croatia.”
“Weekends are a bit like rainbows; they look good from a distance but disappear when you get up close to them.”
“A némák, ha ki akarják mondani: szeretlek… el kell engedjék egymás kezét.”
“So today I introduced myself to my own feelings.”
“I’m old enough to know what’s bad for me and young enough to do it.”
“You only live once, but if you do it right, once is enough.”
“Most people lost in the wilds… die of shame.”
“If you like the idea of death, than you already started to think in the right way about your life.”
“Azonban a turisták kétfélék: az egyik nagyon-nagyon szereti Wass Albertet, a másik többnyire német vagy angol.”
“What soap is for the body, tears are for the soul.”
“Feministák, ha fiúkat szülnek, kijózanodnak kicsit.”
“Software and cathedrals are much the same – first we build them, then we pray.”
“Ma a német nacionalizmus egyetlen nyilvánosan elismert formája a fociszurkolás.”
“And yes, German language suits heavy metal music. French might be the language of love, but German is the language of anger.”
“Have you ever noticed that anybody driving slower than you is an idiot, and anyone going faster than you is a maniac?”
“A királylány megcsókolta a villamost, és az átváltozott békávé.”
“Keep your friends close, but your enemies closer.”
“66 of your friends worked at IBM.”
“And it is really okay if you don’t like GB`s weather. Just wait five minutes & it’ll change.”
“I’m the type of man who laughs at a joke three times, once when it is told, again when it is explained and again five minutes later when I actually get it.”
“Kb. úgy érzem magam, mint amikor a kamionsofőrt vizsgáztatják Hegelből.”
“Why is the rabbit unafraid? ‘Cause he’s smarter than the panther.”
“So why should I ask for an appointment at the fortune-teller?!”
“Az életnek becézett időszakban vidámnak kellene lenni, akár egy kórokozó.”
“Sometimes when you make an omelet you’ve gotta break a few eggs. What’s the alternative? No omelets at all. Who wants to live in that kind of world?”
“Who wants to live forever, anyway?! And who wants to live between brackets or in endless jail of time, looking at those bars: two quotation marks.”
“Being frightened is an experience you can’t buy. Fear makes the wolf bigger than he is.”
“Choose life. Choose a job. Choose a career. Choose a family. Choose a fucking big television. Choose good health, low cholesterol. Choose your friends. Choose your future. Choose life. But why would I want to do a thing like that?”
“To be continued.”

“Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte”

Să vă spun o foarte-foarte scurtă poveste, cum văd eu etimologia cuvântului BOZGOR, un cuvânt prea fain şi mulţam-hazliu, un cuvânt atât de prea-de-prea-de-tot-românesc, că de fapt nici nu mai înţeleg, de ce draq Academia Maghiară nu-l include în DEX-ul nostru cel pretenţios al limbii ungare! Un cuvânt mişto, iar la cuvinte mă pricep, nu zău, acesta e ocupaţia mea (killing is my business, ce naiba!) un cuvânt, să zicem meritat, că doară dacă atât ne daţi, atât merităm! Un cuvânt-meritat-de-urât-frumos, expresie pe care încă niciodată nu am reuşit să îi fac… să spunem pe un german, englez, american etc. să o înţeleagă totalmente ce înseamnă de fapt şi ce adânc doare, în ce adâncimi înţeapă când ţi se spune în obraz. Acasă, în casa ta, în casa mea, a noastră. Aşa, cu o ură nemărginită, din adâncime, din maţe. Aşa, doar din chef. Aşa, numa` din pricină. Că` vezi doamne… de ce nu?! În obrazul tău de bozgor nemernic ce eşti, în obrazul tău de bozgor în propia-ţi patrie! (Pe care by the way nu mi-am ales-o, şi totuşi – sau poate chiar din astă pricină: o iubesc mai mult ca pe oricare altă ţară mai fericită sau mai nefericită, mai bogată sau mai săracă, mai frumoasă sau mai nemernică şi nefermecată de pe glob… de care mă leg prin grai-cultură-istorie sau prin necesităţile mele banale, să le spunem pe nume: omeneşti, băneşti. Sau de ce nu… din chef, aşa nia, să am încă o altă ţară în palmares, de pildă… India?) Deci ţi se spune în obrazul tău de bozgor acest cuvânt cool, că doară ungure ce eşti în România, ţi se spune numa` ţie, nu ţiganului, nu neamţului, nu jidanului, nu bulgăroiului, nu rusnacului, fiindcă acest specific a fost conceput numa` petru tine, exact pt. tine ungure-care-nu-eşti-maghiar-doar-ungur-doar-bozgor-de-bozgor, şi ţine-ţi bine gura, înghite, rogu-te, înghite ca sperma, nu spune că-ţi arde sufletul ăl` prea de tot gingaş, îţi arde sufleţelul de ungur ca napalmul, hai hui şi închide odată, închide frumos şi pentru totdeauna ochii, ciocu mic dacă ţi se urlă în faţă că eşti doar un bozgor. Well done, hai că mai primeşti cu o lopată: cică pe teritoriu românesc… Aşa, pe nevrute, dar totuşi, poate că exact aceste gânduri neterminate, aceste cuvinte negândite prea bine şi până la capăt, spuse totuşi prea repejor şi iute urmate de întrebarea sinceră şi inocentă: CĂ DOARĂ AM SPUS EU CEVA JIGNITOR, DUMNEZEUL MEU?! Mda, aceştia dor cel mai mult undeva. Şi oare care parte a construcţie, oh Doamne Sfinte, oare care parte e mai mare băşcălie, care doare mai tare? Că o fi DOAR teritoriu sau că e DOAR romănesc… Ar tre` să mă doară în cot, aşa-i domnilor şi stimate doamne? Ca şi istoria ROMÂNILOR (unde nu are loc unguru), ca şi geografia în limba română, fără denumirile istorice maghiare, şi hai să nu mai enumerăm, că ajungem la pâinea neagră cea prea românească şi cea de toată zilele, pe care să ne-o dai Doamne Dumnezeule, şi pe care de fapt nici să no mănânci bogzore, să nu-ţi intre pe gât dacă nu vorbeşti limba noastră românească, chiar şi dacă ai plătit pentru pită exact cât concetăţenii tăi prea egali în drepturi. Şi banu de fapt nu are miros, aşa ştim cu toţii, nu zău. Nu, pe dracu! Hai să nu enumerăm, că ajungem până la sfânt lăcaşul Celui de Sus, şi la intrare va fi pus drapelul, nu Bunul Dumnezeu şi nu Fiul Său, Isusul răstâgnit şi cel iertător. Steag e acolo, şi nu cu cruce, doar praporul tricolor, acel stindard singular şi unic în lume, că doară cu cele trei culori sunt eu în prietenie perfectă, ălea trei de le cunosc pe lume, dar ia să vedem: doar cu astea-s prieten eu (şi cu Ciadul). Iar tu, adică băi animalule de animal dacă eşti bozgor de bogzor ce eşti, tu… tu să nu îndrăzneşti, nuu, nu cumva să intri în lăcaşu` Domnului, să nu paşi pe prag dacă eşti reformat sau catolic, şi să reţii bozgore, că e o prostie enormă că Dumnezeul nostru cel comun nu are naţionalitate şi că cică n-ar tre` să aibă drapeluri naţionale răstignite în ceruri enorme, pe locaşul cel sfânt. Hai să nu enumerăm că am să mă plimb chiar şi prin în Secuime, dăm o raită, all right, să mor de foame dacă cer pâine în româneşte. Te cred, frate, cum să nu, dar cel puţin nu mi se va spune în faţă cu o ură nemărginită că sunt bozgor nemernic. Un senkiházi hazátlan, sehová sem tartozó, gyökértelen, idegen kutya, ăla care degeaba are strămoşii lui unguri îngropaţi de secole în pământul acesta de veacuri şi pe veci românesc, degeaba plăteşte el aici taxele grăsuţe, şi chiar degeaba că încearcă să construiască tot aici un viitor pentru copiii săi. Adică pentru următoarea generaţie de bozgori. Aşadar că nu, nimic nu contează, această specie a fost, este şi va rămâne BOZGOR. Şi să fie povestea scurtă rotundă, poate şi mai perfectă, ca o picătură de apă în care vezi oceanul: acest cuvânt are un frăţior mai mic în limba maghiară (pardon: ungurbozgorească) şi ar fi acesta… OLÁH. Sunt băgate în acest unic cuvânt, scurt ca o lovitură de bici, nenorociri istorice, palme, şuturi în cur. Şi o ploaie de flegme căzând asupra ta din gura grofului ca stropii de agheasmă din sfeştocul popii. Şi totuşi, vlahitatea din oláh nu se poate compara în totalitate cu bozgorságul nostru, de vreme ce oláhitatea asta e legată, de bine de rău, de un nume. Târât prin sânge şi noroi… dar NUME de POPOR rămâne. Chiar dacă e batjocorire jegoasă. Chiar dacă e o moştenire imperială şi o ruşine istorică, o pată  pe obrazul maghiarilor când o spun românilor. O spun, dar totuşi… se aşteaptă să nu mai audă replica de bozgoruială. Mai bine să fii batjocorit imens şi scuipat fain, drept la ţintă în identitatea ta, că oricum, la o adică te poţi ridica din prăpastie şi te poţi identifica cu ceva… Dar să ţi se arunce în faţă, negru pe alb, că n-ai dreptul să trăieşti pe locurile tale dragi, unde te-ai născut şi unde vrei să mori, unde ai dori să te odihneşti când ţi se stinge lumina, să dormi lângă străbunii tăi care şi-au dat la schimb şi viaţa pentru acest loc numit acum pur şi simplu România… ehei, acesta totuşi doare. Că doară prin acest cuvânt, bozgor, ţi se şterge tot ce-ai fost vreodată. Format all. Şi cu tot respectul dar OLÁH-ul vostru şi BOZGOR-ul nostru nu se compară. Doar atunci am putea să le punem pe aceeaşi pagină când poporul tău si neamul meu vor fi destul de capabile şi mature să renunţe la bozgor respectiv la oláh şi la ceea ce ascund ele în spate. Pentru totdeauna. Dar până atunci: nu se compară, n-au bază de comparaţie, oricât am încerca să găsim ceva. Chiar dacă sunt spuse cu aceeaşi intenţie cu care învingătorii la porţile Romei au forţat bărbaţii să-şi privească femeile in timp ce doamnele sugeau pula glorioşilor ostaşi. Da, cum să nu: sunt bozgor. Cum vi se pare ideea? Mie îmi plac identităţile, că-s ale mele. Si nu renunţ la ele, nici dacă dor. Iar dacă voi, dragi confraţi români numai atât doriţi să-mi daţi din istoria noastră comună, dacă numai atât consideraţi că merit de la voi, atunci am să vă mulţumesc, cu umilinţa necesară, ori de câte ori mă faceţi bozgor. Iar acum obrazul celălat: mă car în patria-mamă pe care o urăsc şi nu o simt ca fiind a mea, mă duc acolo, nu ca turist, nu ca un nimeni de nicăieri, dar mă duc acolo cu capul sus, fruntea-mi ridicată şi luminată, cu glorie deasupra, ca un sfânt de doi bani care a scăpat din arenă din colţile leului. Da, mă duc în Patria Mamă, sperând că acolo, daaaa, acolo în sfârşit da, acolo n-o să mai fiu bozgor. Nici nu sunt. Ungurii mei, naţia mea, mă întreabă zâmbind: hai nene, spune-ne, rogu-te, unde ai învăţat aşa de bine limba noastră. Maghiara. Aha, deci sosit-ai din nemernicia aia numită Românie, căcatu’ ăla de ţară… (cam de la faza asta mi se strânge tare pumnul pe briceagul din buzunar), de acolo vii, ei?! Păi atunci ce te tot lamentezi şi faci piruete de curvă ieftină, că doară român ai fi, nu altceva, măgarule ce eşti. Auziţi, românilor?! Hai că sunt. Oriunde mă duc în lumea aceasta cea frumoasă, voi m-aţi făcut să fiu ceea ce sunt. Bozgor. Iar fratii mei m-au făcut praf. Şi nu doresc nici cu ruptu` capului să mă trag din acelaşi praf cu ei. Deci tre` să mă suportaţi cumva împrejurul vostru, chiar şi din depărtare, din exil, trebuie să mă suferiţi, bozgor ce sunt pentru voi, altă posibilitate nu există. Nu arăt cu degetul că nu se cuvine, undeva în colecţie mai am cei şapte ani de-acasă. Dar să ştii tu, şi tu, da, chiar şi tu, ăla din colţ şi cel din lumina reflectoarelor, şi tipa bronzată, care odată, sau de mai multe ori, poate chiar de nenumărate ori sau doar aşa din chef, numai între prieteni, la masă, sau în gând, şi politrucul la microfon sau în mulţime şi intelectualu` la teatru, profu la şcoală, ţaţa pe tramvai, perversul la curve sau la băi, tineretul în munţi sau bătrânetul la câmpie, în voie bune sau doar beat turtă, nenorocit şi bătut de gânduri, necăjit sau fericit ca porku, da tu, da, dacă ai spus vreodată unui maghiar acest cuvânt… ehei, atunci… ATUNCI CE? Nimic, absolut nimic. Doar amănuntul care vrea să fie inconştient de inocent şi astfel perfect prin imperfecţiunea lui, doar acest amănunt să-l ştii. Că da, sunt ce sunt şi chiar că sunt, tre` să fiu fericit în şi cu calitatea mea dobândită, primită cadou, pe tavă si cu fundiţă de la voi. Sunt bine mersi.

Sunt bozgor.

—————————————————————————————

Fără contribuţia prietenului meu Sever Ioan Miu,
alias Olahus acest text nu ar exista.
Fals! Sigur că ar fi existat.
Dar nu ar fi mirosit a baligă şi seu de oaie şi a opinici împuţite.
Olahus, administratorul şi editorul blogului MaghiaRomânia
a fost amabil şi a contribuit cu oláhitatea
de care avea nevoie sentimentul bozgoresc al fiinţei.

[Oh Lord, thank you for this wonderful Friday! Of course, you know: in this life everything is pure fiction so the characters of this story are not real at all. Any similarity with the reality is just coincidental.]